L'automne

Les notes et les mots tombent,

Sur les eaux de mon âme...

Et la brise d'automne -

Cogne à ma fenêtre, infâme.

L'automne jonche la terre,

Les feuilles volent sous le vent;

Glaçant mon coeur solitaire

Et mes désirs ardents.

L’automne tombe sous mes pieds

Et tout est en manque de toi.

J'envie de t'aimer, de t'embrasser!

Pour la dernière fois!

Je me souviens de toi!

En ce matin ensoleillé 

Je me souviens surtout de toi!

Je laisse mon désir s’envoler,

Dans la maison de bois.

Je me souviens surtout encore

De notre rencontre sous la pluie,

De ton regard dans le décor,

De notre amour dans la nuit.

Et je ne pense qu’a nous deux,

Quand la nuit s’achève !

J’etais heureuse dans tes yeux,

Mais notre amour n'était  qu’un rêve .

Resemnare

E vremea frunzelor sa cada,

E vremea viselor sa doara;

In adieri de plopi sa stearga-

Amurgul noptilor de vara.

E vremea ploilor marunte,

E vremea vanturilor mute;

In adieri de gand grabite -  

S-arunce doruri ruginite.

E vremea viselor s-adoarma,

E vremea timpului sa arda:

In nopti tarzii, de noi uitate -

Amintiri... frumos impachetate.

Dor de august

Sfârșit de august ne adie

Si-un dor imens de-a nu uita:

Acele clipe scump dorite,

Ce s-au dezlipit cândva.

Băteau în ploaie două inimi,

In ritm băteau sau în duet;

Ne răsăreau la tâmple aripi,

Fiori ne răsăreau în piept.

Vibra iubirea ca o frunză,

Potop de doruri împletea;

Iar șoapta ei atât de caldă,

Pe amândoi ne îmbăta.

Ardeau în inimi două ganduri,

Ce-n zori de zi au dispărut;

Iar noi – șimțind că toamna vine,

Ca două umbre ne-am pierdut.

Două nopți, ca două clipe,

Au trecut ca vântul blând;

Dar mai simt cum azi îmi bate –

Vântu-mi bate-n geam plângând.

Rasarit fara apus

Ti-am scris atatea poezii: de dor si de iubire,

Dar prea putine clipe-am petrecut alaturea de tine;

Atatea vise si sperante, atatia ani s-au spulberat!

In viata ta atat de multe...far’de mine s-au intamplat.

Te-am pierdut in ceata vremii, clipe alinand,

Rascolind pustiul mare, tot scriind si asteptand;

Cand glasul dorului din mine in gol se arunca,

Indurerat de-atatea vise – cuvintele imi ingheta.

Dar prea usor si resemnata ti-a cazut privirea,

In tacere mi-ai lasat – numai amintirea;

Ai ramas un vis in noapte, un rasarit fara apus!

Caci dorul meu nemarginit la tine n-a ajuns.

Atatea randuri ratacite au ramas nescrise,

Noptile de vara – au ramas doar vise;

Doruri dulci, neobosite, ineacate-n amintiri -

Au fost clipe fericite! Te-am iubit! As vrea sa stii.

Gând nebun

Departe ești și gândul ți-e departe,

Când soarele topit se scurge!

Pe străzi pustii mă cauți – poate –

Mă vei gasi...mă vei ajunge...!?

Si gândul tau în vise se ascunde!

Imi bate-n geam, mă arde-n față!

Mă cheamă –n doi –pe nu știu unde:

Să alergăm, la patru dimineață!

Ce gând nebun și vise deocheate,

Imi ceartă pașii plini de teamă!

E liniște-n jur, pe străzile plouate,

Când gândul tău- afară mă îndeamnă!

Apar mărunte doruri, parfumate;

Si parcă-ncearc-a mă-ncălzi!

Dar gândul tău... adoarme departe.

Adorm și eu, în zori de zi.

As vrea

Aș vrea să-ți mângâi părul răvășit

Si-obrajii triști brăzdați de dor;

Să îți ascult tăcerea-n asfințit,

Să-ți fiu o șoaptă în decor.

Să-ți simt sarutul buzelor uscate,

Ce-și pierd răbdarea înspre seară;

In văluri de cerneală alintate,

In miezul nopților de vară.

Să-ți legăn brațele-amorțite

Pătrunse de clepsidra despărțirii;

Iar visele la tâmple răsărite

Să le-ncălzesc cu focul amintirii.

Ode to my twin daughters!

You are like spring flowers in bloom!

Brilliant colours with scent of perfume!

Music notes that sweetly play in tune!

Shining lights pulled up from the moon!

You are like melodies sung on the ground!

Perfect jewels that light up the world around!

Summer butterflies in a garden place!

Glittering gold I want always to embrace!

You are like veritable pearls beyond price!

Blend of lovely hues are your beautiful eyes!

Precious smiles given to refresh and shine !

Among flowers- you are the most divine!

Chamomile love (my favourite flowers)

The smell of our love

Is like a chamomile flower!

It gently hovers all around,

In this thrilling summer!

It floats upon the breeze,

In the streams of rushing air!

Puts our minds and hearts at ease,

With scent of passion in the hair!

It floods our love in pure hue

Of chamomile flowers in bloom!

And shining like the morning dew,

It mingles us in sweet perfume!

Nu simt caldura-n ochii tai

Nu simt caldura-n ochii tai,

Cand dimineata-mi bate pe pleoape;

Soptindu-mi in tacere dorul ei,

Dupa o noapte, fara de pacate.

Cand dorul neclintit de vant,

Amurge in tacere absoluta;

In inima patrunde-un ultim gand:

Sa te privesc- din umbre nevazuta.

Cand cerul se desparte-n doua,

Iar ploaia cade in cascade;

Si-n stropi nebuni talpile imi ploua,

Si dorul, ce cumplit ma arde.

Cand ziua rataceste-n ceata,

Iar negura intepeneste pe alei;

De dor dorintele-mi ingheata!

Nu simt caldura-n ochii tai.

Love faded away

Like a blade of grass trampled by feet!

Like a splash of rain sinking in deceit!

Like a rush of waves burst on the shore!

Like a glimpse of hope in the heart’s core!

Like a sand of time in an hour of glass!

Like a red cloud skirting the sun to pass!

Like a rainbow fading in twinkling of eyes!

Like a bird soaring higher through skies!

Like a wing torn to shreds in early dawn!

Like a hue of a shadow falling to lawn!

Like a threatning storm lifted from the hill!

Like a swampy fire in a gusty thrill!

Like a broken sky before the sunset’s glow!

Like a jewel strung on threats of owe!

Like a dew in the heat of a summer’s day!

Our love has silently faded away. 

Icy eyes

Diamond dust in your eyes

Freezes from inside your soul;

Rain is flowing from the skies,

Tears won’t leave me alone...

Broken shards around my neck,

Mingle softly in the dusk;

Tear-streaked dreams’re wreck,

Shaking in a burnt-out husk.

Icy diamonds in your eyes,

Drizzling tears gush in fire;

The stormy pain is on the rise,

Begging for scent of desire.

Rays of frost tear me down,

Whispering wind freezes my body;

Rain burns smoldering love:

Your heart turns cold,

                your eyes turn bloody.

(Bulgari Ludmila, July 2016)

Moldova is my home (I love Moldova)

Moldova is a garden

Of green and shaded lanes,

A song to awaken flowers!

To fresh blood in our veins!

Moldova is a dance

In fragrant lavender fields,

A white dress that smells

The rain, in aromatic bliss!

Moldova is a charm,

Blowing gently in the breeze;

A sky with visible stars,

Carrying scents of hope and dreams!

Moldova is a rainbow

In vibrant hues of purplish-pink;

Painted in million colours,

Written down in scented ink!

Moldova is a dove,

Lost in a field full of grain!

Easy to hurt, yet easy to love,

Turning tears into drops of rain!

---------------------------------------

My dress still smells of lavender,

Perfume that reminds me of home!

And one day – in Moldova-

I will return! And no longer roam! 

(Bulgari Ludmila, July 2016)

Passion

Fire and ice,

Touch and desire;

Dangerous eyes

Sing on my body.

Shrouds of love

Flow like rivers;

Rolling like thunder

In passionate shivers.

Shadows of blame

Paint me with touch;

Burning the flame

I needed so much.

Sheets of desire

Blowing up in air;

In the haze of fire

Never know despair!

Old Sonnets (2005)

Sonnet 12

I’m here, I’m near and I’m far away.

I love, I hate and live in air;

And I ask you to cross my way

And try to be my perfect pair!

I’m sad, I’m glad and I’m confused.

I cry, I die and sleep with fear;

But I forgot that you’re not used

To be around and always near.

I’m sick, I’m ill and I’m cold.

I scream, I dream and feel so blind;

I need no food, no fame, no gold!

Just you to be around and kind.

Still I can’t force you come on Earth -

‘Cause you’re so strong, so strong as Death!

Sonnet 13

Every day I feel my empty soul.

Noone inside, no love, no pain;

And I’m asking what’s my role?

And I’m praying, but in vain!

You gave me life, but no advice

What should I do to fit this world,

And I don’t know what is the price

I have to pay today, my Lord!

I need no fame and no rewards,

Just You please take away my cold!

But there’s no answer to my words:

Why do I have to live, My Lord?

And every day, and every night-

I feel alone, I feel so wild!

Sonnet 14

I am alone in this world of cruelty

Where I have no choice but to survive!

And again the question: Tell me why,

My Lord, you gave me such a life?

I’m breathing hard, I feel no air,

Inside my soul I have a knife!

And again the question: Is it fair,

My Lord, to punish me with such a life?

I have no friends my pain to share

Noone beside my feelings to revive!

And again the question: Who does care,

My Lord, that I’m complaining of my life?

I feel so tired of this world,

And still I want to live, My Lord!

(Ludmila, 2005)

Burning desire

I long to hear your voice,

Lost in the shadows of life:

So many words left unspoken,

So much lust and pain inside.

I long to feel your warmth,

Your heart beating against mine;

Fingers running through my hair,

Sending shivers down my spine.

I long to feel your lips -

The heat of your burning fire,

Brush against my skin,

Wrapping me in sweet desire.

I long to taste your eyes,

Often bringing silent tears;

Without a thought, when stormy stars

Are throwing down a thousand spears.

I long to hear our song,

To laugh and cry and sing along;

To share that tender moon with you!

I long you feel the way I do...

                         (01.07.2016)

A fost candva...

A fost candva, a fost demult…
Iubire de-o clipa, de-un minut
In zori de zi, de dimineata
Sau poate pe intreaga viata...

A fost ceva, dar ce anume?
A fost. S-a dus. O alta lume.
Doar o lacrima-ti mai cade
Si un foc---ce nu mai arde.

Au ramas doar amintiri
Doar un vals si doar priviri...
Dar s-au pierdut din trupul viu,
Ca-i prea tarziu, mult prea tarziu.

Si-oriunde-ai fi: Nu Ma Uita!
Chiar daca in uitare, peste timp,

A trecut povestea…
                      (2004-2005)

Magia noptii

Noapte de noapte, seara de seara
Adormi adanc cu capul pe perna…
Pun pianul sa cante, deja a cata oara,
Privind spre luna divina, eterna!

Si-mbrac mantia lunii in noapte,
Si ma strecor atent prin fereastra;
Plutesc langa tine in aer, in soapte,
Cu pasi nevazuti in rochita albastra!

Plini de dorinta si magie, ochii mei
Te cerceteaza in vis staruitor.
Si presupun c-auzi batai(batai)
Din pieptul meu nemuritor!

Iti mangai parul cu privirea ,
Cuminte-astept sa te trezesti,
In jur se simte doar iubirea:
Eu-ti sunt regina, tu rege-mi esti!

Priviri adanci se-ncruciseaza,
Sug vraja lunii, buzele-ti sarut,
Din ochii dulci iubirea ne vibreaza-
Ah, te iubesc atat de mult!!!

Si-as vrea sa nu mai zbor de langa tine,
Si-as vrea sa fiu numai a ta !
Stiu doar ca vei fi acolo pentru mine-

Asteptand cu dor sa vina noaptea!
                         (2004-2005)

Nu simt miros de primavara

Sfarsit de martie in prag,
In jur zapada e murdara;
Si-atat de trist te simt si drag-
Fara miros de primavara.

Nu stiu de-ti mai aduci aminte
De vantul spulberat de ploaie-
Cand incercai sa gusti, cuminte,
Aroma buzelor vioaie...

Cand timpul parca nu mai respira,
Iar dorul meu era intins spre tine;
Te cunosteam de-o zi, dar imi parea
Ca te cunosc de-o vesnicie...

Mi-apare ploaia in imagini,
Ca-ntr-un tablou pictat demult:
Dorinte surde-n mii de pagini,
Ma tot leaga de trecut...

La tine-s ploi, la mine inca-i iarna,
Distanta-i tot mai mare intre noi
Nu simt miros de primavara -
Si amintirile-s fara culori...

Vise inghetate

Mici cristale albe canta la pian
Pe clape-ntepenite, la-nceput de an -
Un cantec fara note, in albul nepatruns,
Inganat de fulgii dorului ascuns.

Frigul imi ingheata vise troienite
De-asteptari grabite si amortite;
Dorinta-mi se sufoca de atata ger,
Cuibaindu-se desculta, in ungher.

Alearga fulgii la deal si la vale
Si parca-s licurici ce canta cu jale;
Iar visele ard sub clape-ncaruntite,
De doruri, printre degete strivite.

Arde pianul in flacari disperate,
In albul nesfarsit de ceruri scuturate;
Se anunta viscol si potop in zare,
Si panze reci-n amar de-nsingurare.

Ratacesc cristale, cernute marunt,
Ascunse-n umbra unui timp trecut;
In albul absolut, tristetele ingheata
Departarea-ti ninsa, fara viata.

Auzi cum plange pianul in iarna?
Cum fulgii-n clepsidre coboara...
Cum vise-nghetate tind sa ma doara
Si timpul descult tinde sa moara...?

Dorul

Ce poate fi mai dulce decat dorul

Cand pierd in abur o suflare,

Iar visele se-opresc din zborul

Ce cade, surd, sub felinare?

Cand inima vibreaza-ngenuncheata,

In fata toamnei cu regret;

Iar vantu’ sufletu-mi dezbraca

Amintiri mocnind in piept?

Cand firul galben de nisip,

Intr-o clepsidra de durere-

Imi mangaie visul obosit,

Rostit in ganduri efemere?

Cand ploaia se prelinge pe fereastra,

In linii lungi cu stropi sarati ;

Cu glasul ei– durerea noastra

In mii si mii de pasi uitati?

Ce poate fi mai dulce decat dorul,

Cand lacrimile-neaca amintirea;

Iar visele in flacari isi iau zborul

Si-n zbor cu ele – despartirea?

Disperat plange pamantul... (inimi arse-n felinare)

In acorduri gri de toamna,

stingherit si ros de teama,

plange ceru-ndoliat

si pamantu-ndurerat!

norii cauta in zare

inimi arse-n felinare,

vieti ascunse-n buzunare-

aripi frante-n disperare...

Durerea ţipă la-nchise ferestre,

in unduiri de ganduri modeste;

tristete in suflete, tacere pe buze-

vieti destramate in fosnet de frunze!

umbre si-ntuneric coborat pe strazi,

simfonii de lacrimi – in ograzi;

dor imprastiat pe carari pierdute-

ceata ce ingheata oasele tacute...

E trist si umed asfintitul,

in suflete furtuna- ca cutitul;

bat in spate vanturi grabite-

dureri nebanuite si vesnice ispite!

plutim ca frunzele la intamplare,

sub stele arse si geamuri solitare;

sute de-ntrebari aluneca prin minte-

fara de raspuns pe umede morminte...

Usi inchise, suflete stinse,

inimi ce mai ieri erau aprinse;

talpi brumate, dezgolite

trist in toamna desfrunzite!

disperat plange pamantul,

nu se mai aude vantul;

inimi arse-n felinare -

aripi frante-n diperare...

Doruri arse

In toamna asta rece, cu frunze ruginite,

Imi scartaie durerea in soapte risipite;

Iar talpile imi ard de-atatea asteptari...

Dezordine de vise, pe-un drum

                                       spre nicaieri!

Ganduri cad pe jos, alunecand grabite,

In anotimpul unor doruri obosite;

Spulber amintiri sub cerul plumburiu-

In umbre de noiembrie tarziu!

In intunericul subtire aud chemarea ta,

Iar felinarele tarzii-mi cutremura durerea;

Clapele rasuna trist, fara de culoare!

Mii de doruri arse, fumegand in zare!

In jur doar intuneric si vuiet zgomotos,

Uitate simfonii nocturne adie nervos;

Noiembrie arde fiorul, inspirand durere!

In cenusiul unor...doruri efemere!

Ploi reci

 
Ce surd e timpul si ce orb

Prin mine nemilos se trece!

Cand aripile-mi cad si dor,

Iar norii vin sa le inece.

Si stropi-nstrainati tot ard,

In nopti mai reci decat uitatea;

Iar vantul suiera pe gard-

In golul toamnei- disperarea.

Ce rece-afara, rece si in noi;

N-a mai ramas nimic de impartit!

Si tot mai dese, fara sunet, ploi-

Ne cauta in tristul asfintit!