Aș vrea să-ți mângâi părul răvășit
Si-obrajii
triști brăzdați de dor;
Să îți ascult tăcerea-n asfințit,
Să-ți fiu o șoaptă în decor.
Să-ți simt sarutul buzelor uscate,
Ce-și pierd răbdarea înspre seară;
In văluri
de cerneală alintate,
In miezul
nopților de vară.
Să-ți legăn brațele-amorțite
Pătrunse de
clepsidra despărțirii;
Iar visele
la tâmple răsărite
Să le-ncălzesc
cu focul amintirii.
No comments:
Post a Comment