Gând nebun

Departe ești și gândul ți-e departe,

Când soarele topit se scurge!

Pe străzi pustii mă cauți – poate –

Mă vei gasi...mă vei ajunge...!?

Si gândul tau în vise se ascunde!

Imi bate-n geam, mă arde-n față!

Mă cheamă –n doi –pe nu știu unde:

Să alergăm, la patru dimineață!

Ce gând nebun și vise deocheate,

Imi ceartă pașii plini de teamă!

E liniște-n jur, pe străzile plouate,

Când gândul tău- afară mă îndeamnă!

Apar mărunte doruri, parfumate;

Si parcă-ncearc-a mă-ncălzi!

Dar gândul tău... adoarme departe.

Adorm și eu, în zori de zi.