Dor de august

Sfârșit de august ne adie

Si-un dor imens de-a nu uita:

Acele clipe scump dorite,

Ce s-au dezlipit cândva.

Băteau în ploaie două inimi,

In ritm băteau sau în duet;

Ne răsăreau la tâmple aripi,

Fiori ne răsăreau în piept.

Vibra iubirea ca o frunză,

Potop de doruri împletea;

Iar șoapta ei atât de caldă,

Pe amândoi ne îmbăta.

Ardeau în inimi două ganduri,

Ce-n zori de zi au dispărut;

Iar noi – șimțind că toamna vine,

Ca două umbre ne-am pierdut.

Două nopți, ca două clipe,

Au trecut ca vântul blând;

Dar mai simt cum azi îmi bate –

Vântu-mi bate-n geam plângând.