Rasarit fara apus

Ti-am scris atatea poezii: de dor si de iubire,

Dar prea putine clipe-am petrecut alaturea de tine;

Atatea vise si sperante, atatia ani s-au spulberat!

In viata ta atat de multe...far’de mine s-au intamplat.

Te-am pierdut in ceata vremii, clipe alinand,

Rascolind pustiul mare, tot scriind si asteptand;

Cand glasul dorului din mine in gol se arunca,

Indurerat de-atatea vise – cuvintele imi ingheta.

Dar prea usor si resemnata ti-a cazut privirea,

In tacere mi-ai lasat – numai amintirea;

Ai ramas un vis in noapte, un rasarit fara apus!

Caci dorul meu nemarginit la tine n-a ajuns.

Atatea randuri ratacite au ramas nescrise,

Noptile de vara – au ramas doar vise;

Doruri dulci, neobosite, ineacate-n amintiri -

Au fost clipe fericite! Te-am iubit! As vrea sa stii.