Clape de pian

Mi-as asterne o parte din suflet pe clape de pian, m-as contopi cu muzica lui, m-as ascunde in adancurile simfoniei, m-as imbraca in ganduri si m-as dezbraca de zborurile frante, mi-as scutura aripile de tristete si vise neimplinite, as zbura in timp imbratisand curcubeul din dulci melancolii, as picta parfumuri din amintiri, as opri clepsidra timpului si as inflori in roua diminetii, m-as aduna din valurile albe si negre si m-as cuminti la sfarsitul zilei...
Ludmila Bulgari
Showing posts with label vise. Show all posts
Showing posts with label vise. Show all posts

Saturday, 19 August 2017

Cine sunt eu?



Culeg zâmbete-n alb sculptate,
În clar de lună uşor colorate…
Cand vântul pe buze, cuminte,
Îmi tot adie viaţa…fără cuvinte!

Ochii mei certaţi de soare,
Tresar ca scânteia-n mişcare…
Când vise mii, ard în amurg,
Iar doruri vii -  în râuri curg!

Când gândurile cad nescrise;
Arse-n apus, de ploaie stinse…
Mersul vieţii schimbând mereu!
Atunci mă întreb: Cine sunt eu?

O carte? O filă? Doar o copertă?
O umbră în oglinda inertă?
Un strop de ecou în vibrare?
Poate parfum de note muzicale?

Pot fi vulcan pictat în valuri,
O piesă jucată pe maluri…
Un zbor de gânduri fără rost!?
Dar nu regret nimic din ce a fost!

Ludmila Bulgari/ August 2017

Sunday, 21 August 2016

Rasarit fara apus



Ti-am scris atatea poezii: de dor si de iubire,
Dar prea putine clipe-am petrecut alaturea de tine;
Atatea vise si sperante, atatia ani s-au spulberat!
In viata ta atat de multe...far’de mine s-au intamplat.

Te-am pierdut in ceata vremii, clipe alinand,
Rascolind pustiul mare, tot scriind si asteptand;
Cand glasul dorului din mine in gol se arunca,
Indurerat de-atatea vise – cuvintele imi ingheta.

Dar prea usor si resemnata ti-a cazut privirea,
In tacere mi-ai lasat – numai amintirea;
Ai ramas un vis in noapte, un rasarit fara apus!
Caci dorul meu nemarginit la tine n-a ajuns.

Atatea randuri ratacite au ramas nescrise,
Noptile de vara – au ramas doar vise;
Doruri dulci, neobosite, ineacate-n amintiri -
Au fost clipe fericite! Te-am iubit! As vrea sa stii.



Friday, 19 August 2016

Gând nebun




Departe ești și gândul ți-e departe,
Când soarele topit se scurge!
Pe străzi pustii mă cauți – poate –
Mă vei gasi...mă vei ajunge...!?

Si gândul tau în vise se ascunde!
Imi bate-n geam, mă arde-n față!
Mă cheamă –n doi –pe nu știu unde:
Să alergăm, la patru dimineață!

Ce gând nebun și vise deocheate,
Imi ceartă pașii plini de teamă!
E liniște-n jur, pe străzile plouate,
Când gândul tău- afară mă îndeamnă!

Apar mărunte doruri, parfumate;
Si parcă-ncearc-a mă-ncălzi!
Dar gândul tău... adoarme departe.
Adorm și eu, în zori de zi.