Disperat plange pamantul... (inimi arse-n felinare)

In acorduri gri de toamna,

stingherit si ros de teama,

plange ceru-ndoliat

si pamantu-ndurerat!

norii cauta in zare

inimi arse-n felinare,

vieti ascunse-n buzunare-

aripi frante-n disperare...

Durerea ţipă la-nchise ferestre,

in unduiri de ganduri modeste;

tristete in suflete, tacere pe buze-

vieti destramate in fosnet de frunze!

umbre si-ntuneric coborat pe strazi,

simfonii de lacrimi – in ograzi;

dor imprastiat pe carari pierdute-

ceata ce ingheata oasele tacute...

E trist si umed asfintitul,

in suflete furtuna- ca cutitul;

bat in spate vanturi grabite-

dureri nebanuite si vesnice ispite!

plutim ca frunzele la intamplare,

sub stele arse si geamuri solitare;

sute de-ntrebari aluneca prin minte-

fara de raspuns pe umede morminte...

Usi inchise, suflete stinse,

inimi ce mai ieri erau aprinse;

talpi brumate, dezgolite

trist in toamna desfrunzite!

disperat plange pamantul,

nu se mai aude vantul;

inimi arse-n felinare -

aripi frante-n diperare...