Vise inghetate

Mici cristale albe canta la pian
Pe clape-ntepenite, la-nceput de an -
Un cantec fara note, in albul nepatruns,
Inganat de fulgii dorului ascuns.

Frigul imi ingheata vise troienite
De-asteptari grabite si amortite;
Dorinta-mi se sufoca de atata ger,
Cuibaindu-se desculta, in ungher.

Alearga fulgii la deal si la vale
Si parca-s licurici ce canta cu jale;
Iar visele ard sub clape-ncaruntite,
De doruri, printre degete strivite.

Arde pianul in flacari disperate,
In albul nesfarsit de ceruri scuturate;
Se anunta viscol si potop in zare,
Si panze reci-n amar de-nsingurare.

Ratacesc cristale, cernute marunt,
Ascunse-n umbra unui timp trecut;
In albul absolut, tristetele ingheata
Departarea-ti ninsa, fara viata.

Auzi cum plange pianul in iarna?
Cum fulgii-n clepsidre coboara...
Cum vise-nghetate tind sa ma doara
Si timpul descult tinde sa moara...?