Valuri de toamna

Amar de toamna tarzie
Imi picura prin vene,
Mai cad pe plaja pustie
Durute vanturi prin gene.

Fosnet de stropi impletiti
Striga in zori cu alarma,
In mii de cioburi de oglinzi
Sufl-a pustiu si a toamna.

Miros de fum si de ploaie
In valuri triste brodate;
Ganduri imi cad siroaie,
‘N batai de aripi disperate.

Stopii fierbinti pe obraji
Se-ascund printre randuri;
Aceeasi eu, si ieri, si azi
Pierduta-n raftul de ganduri.

Plaja miroase-a furtuna,
Privirea-mi se pierde in larg;
Ma plec ca ceru-n cortina,
In valuri reci de smarald.

Nisipul plin de cerneala
Rasufla-obosit sub picioare,
De-i toamna inca, sau iarna
Nu se mai vede in zare.

Zorii se spulbera-n vraja,
Neguri pictate-n patetic urcus;
Din spuma-aparut mai valseaza -
O ultima raza, un pescarus.