Sufletul meu era- candva-
O mica gradina de flori;
Lumina si apa cerea,
Iubire cersea uneori.
Ca vantul in noapte-adia
Amintiri create in doi;
Ma legana si-mi canta
Viata in mii de culori.
Ca ploaia ma racorea,
Dansa in păr alteori;
Ma dezbraca, ma imbraca
In acorduri de viori.
Ca ceru-nstelat mirosea
A dragoste si a fiori;
Domol inspre mine păşea,
Ca un postas cu scrisori.
Spectacol sub luna era,
Zbura frenetic spre nori;
In fata toamnei striga
Ca-n lume suntem trecatori!
Acum e barca de hartie
Cu miros de vechi alteori;
Sufletul nu-mi apartine,
Si-a luat zborul in zori!
S-a ratacit sufletu-n mine,
Culege-amintiri uneori;
Dar nu ma gaseste acasa
Nici macar de sarbatori!
Acum nu mai este lumina
Si nici gradina cu flori;
M-a lasat singura-n bezna
Fara iubire, fara fiori.
A lasat in mine tristetea
Straina ca un strigoi;
Ce fac fara suflet acuma
Cum sa-l intorc inapoi?
No comments:
Post a Comment