Pictură de iubire

Ce trist mi-e fără tine şi nopţile sunt reci

Şi sufletul mi-e vested, întunecat pe veci;

Visez sa fii alături, nu doar în amintire,

Ce te- aş păstra, iubito-n pictură de iubire!

Pînza albă de in, întinsă pe rama de lemn

Pensule şi-uleiuri, paleta-mi face semn;

Fără nici-o schiţă şi cu salbatic dor:

În umbră şi lumină, devin un creator!

Îţi pictez chipul într-un strat subţire,

Cu praf de stea- albastrul din privire;

Nuanţe de roşu pentru buzele coapte,

Dorinţe servite în focul de noapte!

Te-mbrac c-o picătură din dragostea mea,

Stropi de parfum îti catifelează pielea;

În amurgul părului vântul îţi strecor,

În strălucirea nopţii - intri în decor!

Prin amestec de culori, cu o tentă aurie

Cade pensula pe umeri, blânde raze te mângaie;

Cu vise- adânci de împlinire, camera e alta,

Adoarme şi gândul în mine- portretul e gata!

În  pictura de iubire suavă perlă a înflorit:

Ca o lună vie, ca un înger rătăcit;

Oricând în toiul nopţii şi în singurătate

Alături îmi vei fi, când sufletu-mi va arde!

Zilele-au trecut, uleiul s-a uscat

Sus pe perete- stă chipul tău pictat;

Ce frumoasă eşti pe-această pânză,

Dar azi te voi picta şi pe o frunză!

                                                (2015)