Ploaia mi-a jucat destinul
In stropi de dulce fericire;
Iar uneori- amara ca pelinul
Mai picura, in jur, dezamagire.
Mi-a adus in cale lacrimi
De durere, despartire;
Pe cenusa rugului de patimi,
Impletind din nou iubire.
Mi-a cantat cu stropi de viata
In cascade de sclipire;
Licori magice pe fata,
Adanc ascunse in privire.
M-a prins in mreje curcubeul
Mirosind a muguri de iubire,
Iar la apus topeste greul
Sadind in suflet stralucire.
Iubesc ploaia cand coase
Cerul cu pamantu-n uimire;
Cu fir rosu- sufletele noastre,
Vibrand in dans de fericire!
No comments:
Post a Comment