Dor de valuri

Pe vârf de buze simt răcoarea mării!

Şi-n braţe mă strânge dorul de valuri:

Să fiu uitată, de timp, la mijlocul verii!

Departe de lume, departe de maluri…

Pictez cu aroma umbre-n amurg,

Priviri absente creionez în cerneală;

Când valuri sărate în mare se scurg!

Cu gânduri nescrise, pe plaja goală…

Aleargă timpul... pe deasupra mării,

Pe valuri înspumate, fără cuvinte!

Cu roșu mă arde la sfârșitul serii!

Şi doru-mi topește nisipul fierbinte…

Ludmila Bulgari

Amintiri trecute

Prea strâns ne ţinem de amintirile trecute,

Ne agăţăm de ele, în gheara noptii reci;

Când lanţuri vii ne leagă umbrele pierdute,

A căror neputinţă - se scurge pe poteci…

Tot împărţim, în noapte, priviri şi drumuri bete,

Ne frânge-un dor febril, în cel din urmă ceas;

Iar gândurile goale, răzimate de-un perete-

Ne fură din amarul… dorului rămas…

Ne dezlipesc suspine, ascunse de trecut,

Când zorii unei zile ne joacă în perdele;

Pe buze, iar, îmi laşi - un ultim vechi sărut:

Pictat parcă de timp, în murmur de tăcere.

Apoi, ca doi străini, păşim umil pe stradă,

Nu mai cerşim iubire de la trecători!

Lăsăm durerea sub ploaie-ncet să ardă..

Şi dorul îl topim - ca o cerneală-n nori!

Bulgari Ludmila/ April 2017