Amintiri trecute

Prea strâns ne ţinem de amintirile trecute,

Ne agăţăm de ele, în gheara noptii reci;

Când lanţuri vii ne leagă umbrele pierdute,

A căror neputinţă - se scurge pe poteci…

Tot împărţim, în noapte, priviri şi drumuri bete,

Ne frânge-un dor febril, în cel din urmă ceas;

Iar gândurile goale, răzimate de-un perete-

Ne fură din amarul… dorului rămas…

Ne dezlipesc suspine, ascunse de trecut,

Când zorii unei zile ne joacă în perdele;

Pe buze, iar, îmi laşi - un ultim vechi sărut:

Pictat parcă de timp, în murmur de tăcere.

Apoi, ca doi străini, păşim umil pe stradă,

Nu mai cerşim iubire de la trecători!

Lăsăm durerea sub ploaie-ncet să ardă..

Şi dorul îl topim - ca o cerneală-n nori!

Bulgari Ludmila/ April 2017

Gânduri nocturne

Am căutat un loc prin lumea neumblată,

Am tot umblat prin ploaie ore-n şir...

Pământu-mi se părea mai mic ca niciodată,

Iar cerul plin de apă- un nefiresc delir.

Am strâns în mine doruri, lipsite de culoare

Şi umbre-mprăştiate, de lanţul de furtuni!

Secunde-am adormit-n eterne felinare,

Absurde-mi se păreau - lumeştile minuni.

Cu tălpile goale am strâns sub mine marea,

Am ars tăceri şi gânduri într-un port pustiu!

În valuri de cerneală îmbrăcat-am zarea:

O umbră fără nume, fiind în ceas târziu.

Am răscolit tăcerea, în vânturi sfâşiată,

Eclipsă-n întuneric – sub cerul obosit.

Secat-am de putere, sub ploaia scuturată,

Dar loc uitat de oameni aşa şi n-am găsit!

Ludmila Bulgari / March 2017