Gânduri nocturne

Am căutat un loc prin lumea neumblată,

Am tot umblat prin ploaie ore-n şir...

Pământu-mi se părea mai mic ca niciodată,

Iar cerul plin de apă- un nefiresc delir.

Am strâns în mine doruri, lipsite de culoare

Şi umbre-mprăştiate, de lanţul de furtuni!

Secunde-am adormit-n eterne felinare,

Absurde-mi se păreau - lumeştile minuni.

Cu tălpile goale am strâns sub mine marea,

Am ars tăceri şi gânduri într-un port pustiu!

În valuri de cerneală îmbrăcat-am zarea:

O umbră fără nume, fiind în ceas târziu.

Am răscolit tăcerea, în vânturi sfâşiată,

Eclipsă-n întuneric – sub cerul obosit.

Secat-am de putere, sub ploaia scuturată,

Dar loc uitat de oameni aşa şi n-am găsit!

Ludmila Bulgari / March 2017