Si de ți-e frig adânc în colțul tău uitat de lume,
De-ai strâns suspine lipsite de- alinare...
Și de-au rămas pe pânza albelor troiene, fără nume!
Doar amintiri...cu multe semne de-ntrebare...
Pe albele poteci, când dorul te apasă...
Te gândești că parcă nu mai ceri așa de mult!
Cu sufletele dragi - să stai la o masă...
Și nu e nici-un semn pe care drum s-apuci!?
Te vâscolesc speranțe cu umbre de tăcere...
Tristețile din ochi le ascunzi în note lungi,
Când luminițele pe brad aprind atâta durere...
Și dacă stai tăcut în seara asta lungă,
Cu dor nedescifrat! De te-ai oprit din mers...
Dă viață unui altui vis, măcar o secundă!
Chiar dacă Timpul - pe cel de ieri l-a șters.
Celor singuri
Ludmila Bulgari/ decembrie 2021
No comments:
Post a Comment