Amintiri trecute

Prea strâns ne ţinem de amintirile trecute,

Ne agăţăm de ele, în gheara noptii reci;

Când lanţuri vii ne leagă umbrele pierdute,

A căror neputinţă - se scurge pe poteci…

Tot împărţim, în noapte, priviri şi drumuri bete,

Ne frânge-un dor febril, în cel din urmă ceas;

Iar gândurile goale, răzimate de-un perete-

Ne fură din amarul… dorului rămas…

Ne dezlipesc suspine, ascunse de trecut,

Când zorii unei zile ne joacă în perdele;

Pe buze, iar, îmi laşi - un ultim vechi sărut:

Pictat parcă de timp, în murmur de tăcere.

Apoi, ca doi străini, păşim umil pe stradă,

Nu mai cerşim iubire de la trecători!

Lăsăm durerea sub ploaie-ncet să ardă..

Şi dorul îl topim - ca o cerneală-n nori!

Bulgari Ludmila/ April 2017