Dor plumbuit de ger

Dantele de-ntuneric, gravate de ninsoare,

Aştern în iarna surdă fulgi ciufuliţi de ger;

În insomnii de vânt, suspină-n singurare:

Pe-aleia spulberată, un Dor tăcut, stingher!

Clipele- efemere îngheaţă-n nepăsare-

Secunde plumbuite în vechiul felinar;

Ninsoarea cerne Dorul, ce roagă îndurare!

Sub paşii-nzepeziţi, ai timpului hoinar!

Se risipesc în rânduri, zăpezi fără cuvinte,

Încărunţeşte Dorul, plumbuit de ger;

Îngheţuri, pretutindeni, nu îşi aduc aminte

De gândurile ninse, ce-n aşteptare pier!