Gânduri înghețate

Ai mâinile reci, le simt înghețate:

O iarnă prea tristă în față îți bate,

Fulgi rătăciți îți cad pe pleoape,

Durerea îți scârție pe tristele clape.

Prea solitar vrea gerul să-nghețe

Fruntea-ți fulgerată de tristețe,

Iar dorul zboară, în crudă neștire,

Îngroapă-n nămeți orice-amintire.

Fulgi rătăcesc tăcut, frenetic aproape,

Tresare ninsoarea în doruri de clape!

Te simt ghemuit în singuratate,

Printre zăpezi de gânduri înghețate.

Îngenunchezi și-adormi în tăcere,

Langă orga ce scârție-n durere;

Şi-oricât aș vrea, în ierni repetate,

În gândurile tale... eu nu pot străbate.